Citesc un text non-literar super fain

Nick Pettigrew - „Anti-Social: Jurnalul Secret al unui Ofițer pentru Combaterea Comportamentului Anti-Social” (ce titlu ciudat, în Română). Nu am citit încă 100 de pagini (mai citesc azi), dar aș recomanda cartea asta tuturor celor care lucrează cu oameni: lucrători de tineret, lucrători comunitari, alți ofițeri de genul, etc. și tuturor celor care nu lucrează cu oameni.

Pentru mine, din perspectiva lucrătorului de tineret, analizele lui Pettigrew sunt realiste, cumva reconfortante, dar sunt și o conversație despre provocările pe care toate felurile de „lucrători de oameni” trebuie să le depășească. Mi se pare rău de tot că singurele ocupații pe care nu mi le pot

imagina preluate de roboți, ocupațiile inter-umane,

sunt cele mai slab finanțate și devalorizate.

Poate într-un deceniu o să scriu și eu Jurnalul (nu atât de) Secret al unui Lucrător de Tineret. Cărțile astea sunt atât de importante pentru a ne face vocile auzite ca și „lucrători de oameni” în general și să facem lumea să conștientizeze tot ce se întâmplă în culise. Nu facem asta suficient, dar pot să înțeleg de ce. Pentru că prea puțini oameni ascultă. Obosim. Dar trebuie să continuăm să încercăm.