Ceva scurt din Diaspora

Acesta este al patrulea Întâi Decembrie pe care îl „sărbătoresc” ca parte din diaspora. Azi e Ziua Națională a României. O zi în care social media se inundă de postări despre iubirea de țară și oameni îmbrăcați în costume populare. Nimic greșit la prima vedere. Problema este, însă, cantitatea de cuvinte goale și de declarații la limita unui naționalism toxic.

Nu am multe de comentat anul acesta. Mă gândesc doar la promisiunile pe care mi le-am făcut mie și României când am plecat. Sunt o expatriată. Acasă e Londra, nu Baia Mare. Și totuși, sunt în continuare aici pentru bucățile din România pe care le iubesc și le sprijin - literatura ei, sectorul ei de tineret în creștere, oamenii ei buni și locurile ei minunate. Da, mă „lupt” dintr-un loc confortabil, la kilometri distanță. Mai bine să am „un rol secundar într-un război” decât „un rol principal într-o cușcă” (cum zice Pink Floyd în melodia „Wish You Were Here”). Pot face mai multe din exterior, de unde mă simt în siguranță, unde pot să învăț și să cresc, și de unde îmi pot câștiga existența făcând ceea ce-mi place.

România, vin la tine Joia viitoare. Doar pentru o săptămână, dar sper să fie o săptămână cu impact. Ne vedem în curând!