Cea despre control…

Mă bâzâie ceva de Sâmbătă - faptul că nu am putut dona sânge, a activat o conversație foarte sâcâitoare între criticul meu interior („corpul ăsta nu-i suficient de bun”) și… optimistul meu interior („uite câte chestii faine faci, nu trebuie să ne sacrificăm *corpul fizic* ca să ajutăm”). Toatea astea pentru că vena mea - asupra căreia nu am niciun fel de control - nu era suficient de vizibilă. Dar ce mai era acolo? Ei bine, dacă nu-mi pot controla corpul, îmi poate afecta productivitatea de Achiever (Realizator). Și mi-e extrem de frică de asta. Are atât de mult sens.

Criticul meu interior (sau impostorul) a fost unul dintre cei mai mari dușmani ai mei ani de zile. Mi-am dezvoltat optimistul interior ca să îl facă să tacă din gură. Da, sunt minunată și toate cele. 10/10 pentru faptul că mă apreciez. Totuși, acel critic interior are niște lucruri interesante de spus. Doar că nu se descurcă prea bine să dea feedback și să comunice. În loc să încerc să-l fac să tacă, am nevoie să învăț să îi pun întrebări cu răbdare și să văd despre ce vorbește. Poate să mă ajute și mă va ajuta să cresc. Data viitoare când vine în vizită, poate încerc să scriu dialogul dintre noi. Ar putea fi un exercițiu fain.

Oh și… am nevoie să învăț să-mi pun întrebări fără să aștept un răspuns imediat de la mine. Să încerc să mă simt confortabil cu necunoscutul. Puțin înfricoșător, dar mă intrigă să încerc.