Ce înseamnă Crăciunul...

Crăciunul a fost mereu ceva foarte important pentru mine, dar trebuie să recunosc ceva - nu am simțit prea tare Spiritul Crăciunului în ultimii doi ani (2019 și 2020). Nu știu de ce și, într-un fel, nici nu m-a tentat să explorez de ce. Dar acum Crăciunul s-a întors. E diferit, se simte diferit, dar e aici acum iar asta mă face fericită.

Anul acesta am ales să am un Crăciun literar. Am ales 24 de povestiri plus „Un Colind de Crăciun” a lui Dickens care e ceva mai lungă. Fiecare poveste a avut ceva diferit de dezvăluit, dar toate m-au făcut să reflectez la propriul Crăciun - ce înseamnă, cum arată, cum s-a schimbat.

Exact ca Dickens, „am început să mă gândesc, ce ne amintim cel mai puternic de pe ramurile Pomului de Crăciun din Crăciunul zilelor tinereții noastre, pe care am urcat către viața reală”.

Prima mea amintire este Moș Crăciun și cadourile primite - cele mai minunate jucării. Mă gândesc la colindele cântate în familie și la poveștile despre oameni pe care îi știam sau pe care nu i-am cunoscut niciodată.

Îmi aduc aminte de Mami care îmi povestea despre Crăciunul copilăriei ei…

Pe vremea când trăia Bunicul Sanyi Crăciunul era cea mai frumoasă sărbătoare.

Pregătirile începeau mult înainte, când Tati tăia porcul, așa că tot ce aveam pe masa de Crăciun era preparat de mâna lui: cârnați, șuncă, jumere, sarmale... Murăturile erau puse tot de el.

De obicei în data de 23 frământam cozonacii. Făceam o mulțime de cozonaci cu nucă sau mac. De la Tati am învățat că aluatul pentru cozonaci trebuie frământat până „picură din grindă”, doar așa cozonacii vor ieși pufoși și gustoși.

În 24 împodobeam bradul ales de Tati din pădure, așteptam să treacă Moș Crăciun cu darurile apoi porneam la colindat. Am fost o familie mare, multe mătuși, unchi, verișori, ne duceam pe rând la fiecare și de la fiecare casă plecam împreună cu gazda mai departe. Era superb! La fiecare ușă se cânta o colindă și parcă vecinii făceau concurs la cine merg mai mulți colindători. Toată noaptea se auzeau pe stradă colinde, cântate frumos de voci tinere și bătrâne.

Ajungeam la cea mai mare soră a mamei, pe Valea Usturoiului, pe la 3-4 dimineața. Ne aranjam în liniște sub geamurile casei, în zăpada până la genunchi, și cântam o colindă. Răsuna Valea Usturoiului de vocile noastre, dar cel mai tare se auzea vocea Bunicului Sanyi. Sunt colinzi la care îmi răsună și acum în urechi vocea lui.

Sper ca e ok.

T

(Am lăsat intenționat și semnătura lui Mami acolo. Bineînțeles că e ok, e sincer, Mami, și din suflet!)

Aceasta era colinda preferată a Bunicului Sanyi pe care nu l-am cunoscut decât din cele mai frumoase povești.

Este în Maghiară așa că am tradus versurile pentru voi:

A coborât regele cel glorios al cerului,

Între noi în zori de sărbătoare

Doarme într-o iesle în haine cârpite,

Cel care a creat raiul.

Fii binecuvântat, sfinte Crăciun,

Căci tu ai adus cerul pe pământ.

Așa va trece noaptea păcatului,

Căci tu prevestești salvarea.

Ascultă melodia asta, trage aer în piept, și citește mai departe.

Eram aproape pre-adolescentă când am aflat că Moșul nu există. Am fost tristă. Am fost nervoasă. M-am simțit mințită, trădată. Credeam cu adevărat în acest bătrân bun care aduce cadouri. Uitându-mă înapoi, cred că în spatele acelei dezamăgiri, era alt sentiment. Părinții meu nu au dus-o mereu bine cu banii, dar mereu au făcut tot ce le stătea în putință pentru sărbători, pentru ziua mea, pentru tot. Cred că în spatele acelei dezamăgiri, era iubire. O iubire pe care nu am înțeles-o și la care nu am știut cum să reacționez. Nici acum nu știu, dacă e să fiu sinceră.

După aceea am început să contribui la cadourile părinților mei cu banii mei de buzunar. 50-50. Am devenit și Împachetator Șef :)))) - aveam o grămadă de cutii de pantofi acasă și le-am făcut drăguțe și festive. Crăciunul a devenit și despre a da.

Când am ajuns adolescentă, nu voiam să fiu prietenă cu părinții mei. Povestea tipică. Dar, ca în filmele alea siropoase, de Crăciun îmi plăcea să fac poze cu ai mei. Beam vin fiert în timp ce împodobeam bradul cu Tati. Abia așteptam să ies la colindat cu familia și apoi și cu prietenii. Crăciunul înseamnă împreună, pace.

Poate motivul principal pentru care m-am deconectat de spiritul sărbătorilor pentru câțiva ani a fost că toate acele diferite tipuri de Crăciun co-existau în capul meu. Nu le-am dat voie să se amestece. A primi, a da, sau a fi împreună înseamnă multe lucruri diferite. Poate că mă așteptam la un alt fel de Crăciun ca tânăr adult. Și se simte altfel, dar totuși este cumva familiar. Este suma tuturor Crăciunurilor care au fost și a celor care vor veni.

Vă doresc ca în noaptea asta să faceți o călătorie, ca și Scrooge. Trecut - Prezent - Viitor. Și să vă gândiți la toate cu inima deschisă. Dar dacă asta ar fi prea dureros, înțeles. În acest caz, sper că veți găsi acel ceva de care are nevoie sufletul vostru.

Să aveți zile fericite și luminoase!