Ce să faci cu suferința? (partea a II-a)
PARTEA A DOUA - Marioneta Suferinței
Prima parte aici: http://bit.ly/suferinta-p1-ro
Suntem tineri, adolescenți mai corect. Cu toții avem problemele și dramele noastre și cu toții avem nevoie să știm că nu suntem singuri.
Ne naștem marionete. Adică, în primii ani de viață depindem de altcineva. Părinții noștri sunt maeștrii păpușari - ne învață să umblăm, să vorbim și așa mai departe. Pentru primii ani, este o necesitate, dar prin vremea adolescenței, începem să simțim nevoia de libertate.
Într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, ne câștigăm în sfârșit libertatea pe care ne-am dorit-o atât de mult. La acel moment nu prea înțelegem mare lucru din ea, iar asta e okay pentru că lecția abia a început. Dar cortina se ridică, suntem singuri pe scenă și spectacolul este al nostru acum. Suntem vulnerabili. Unii dintre noi s-ar putea să reușească din prima încercare, dar alții nu. Și odată cu eșecul vine și suferința. Și cu suferința vin overthinking-ul și frica. Poate că suferința este un profesor grozav, dar atunci când ești marioneta ei, suferința este malefică.
Uneori reușim să îl înfrângem pe maleficul maestru păpușar. Alteori, nu și așa am putea să alunecăm în depresie. Din momentul în care suferința ne întinde o mână, trebuie să învățăm să cerem ajutor. Deseori ne este frică să o facem. Credem că vom fi văzuți slabi și vulnerabili. Ne temem că oamenii vor profita de noi. Dar suferința este cea care ar face de fapt asta, nu oamenii în care avem încredere cum sunt prietenii, lucrătorii de tineret sau psihologii.
Nu, nu suntem marionete dacă cerem ajutor. Nu uitați, în această fază încă învățăm ce este libertatea. Putem să alegem să învățăm pe calea grea, prin suferință, dar de ce să nu alegem calea ușoară atunci când putem?
Photo: Jeanine.
Aruncați un ochi pe Instagram-ul ei - @sky.s.stories!
Comments