Cartea pe care am terminat-o & Cartea pe care am început-o

E amuzant cum uneori termin cărți înainte să apuc să scriu despre ele. De asta fac această postare dublă, să fiți voi la curent cu cititul meu.

L-am cules pe „Lanny” din Oxfam, Greenwich. Am citit Max Porter la facultate, acum câteva luni,‘Grief is the Thing with Feathers’, și l-am adorat. E întunecată și scrisă impecabil, un mix perfect între proză și poezie. Singura problemă e că nu se întâmplă tare multe. Nu-i cazul cu „Lanny”. E întunecată și întortocheată și nebună. Să vă zic ceva interesant: toți oameni se comportă ca niște nebuni cu excepția celor care sunt etichetați ca fiind nebuni. Sunt curioasă de cea de-a treia carte a lui Porter, „The Death of Francis Bacon”, despre care autorul zice că este încercarea lui de a scrie ca și o pictură, nu despre ea.

Margaret Atwood este și ea printre favoriții mei, descoperită tot la facultate, prin „Oryx & Crake”. Ediția asta de „The Handmaid’s Tale” („Povestea Slujitoarei”, o traducere nu tocmai corectă aș zice eu) a fost salvată din British Heart Foundation, Woolwich. Am citit din ea cam o oră înainte să intru într-o ședință și mă întorc la ea cum postez asta. Singurul lucru puțin frustrant este că Atwood tinde să tot creeze lumea până la finalul romanului, așa că nu prea știi toate detaliile. Te ține în priză, totuși.