Cartea despre care nu am scris (încă)

Scriu câte o postare scurtă despre fiecare carte pe care o citesc, iar uneori scriu și un articol lung. În 11 Septembrie, la 3 dimineața, am plecat la aeroport. Pentru că știu că funcționez mai bine fără somn decât cu puțin somn, am decis să stau trează toată noaptea.

La amiază am terminat „The Year of Magical Thinking” (Anul gândirii magice) de Joan Didion și pentru că nu pot trăi fără să am o carte „in progress” și deja îmi împachetasem următoarea carte de pe lista de lecturi pentru facultate, am decis să merg la o carte carte mă aștepta de ceva vreme „O să mă știi de undeva” de Petronela Rotar. Până la miezul nopții am terminat-o și am petrecut restul nopții făcând curat și pregătindu-mă de plecare.

Am ales cartea mai ales pentru că felul în care scrie Joan și tema pierderii mi-au amintit de Petronela. Și cred că i-ar plăcea și ei cartea asta (dacă nu o fi citit-o deja). Plănuiesc să scriu un articol lung despre ambele după ce învăț mai multe despre Joan la facultate. Ambele sunt atât de intime și reale. Pur și simplu le ador.