Cartea 3/3

Am trecut de jumătatea cărții #3 din The Sin Eater’s Daughter → ‘The Scarecrow Queen’. De fiecare dată când deschid cartea, nu mă pot opri din citit. Ador când se întâmplă asta!

Unul dintre motivele pentru care îmi place așa de mult seria asta este echilibrul. Sunt femei puternice, dar și femei malefice. Sunt personaje tinere și bătrâne. Bărbații sunt și ei buni și răi. Există diversitate, fără să fie forțată în poveste. Iar protagoniștii sunt atât de complecși - majoritatea sunt adolescenți sau tineri adulți, iar Melinda Salisbury capturează toate momentele triste sau fericite și le dă voie personajelor să simtă totul cu o intensitate specifică tinerilor.

Uneori în YA Fantasy, ai adolescenți care se comportă sau prea haotic sau prea simplist (un exemplu ar fi filmele Twilight*). Nu-i cazul la Twylla și Errin și Lief și Merek și toți ceilalți din aceste cărți. Încearcă să înțeleagă lumea din jurul lor și asta e perfect. Așa cum fac adolescenții. Până și atunci când apar relații romantice, nu există presiunea aia de a alege - dacă ați citit vreun roman YA, știți despre ce vorbesc. Totul se concentrează pe felul în care acești tineri se dezvoltă și se descoperă.

*Nu am citit cărțile Twilight, așa că nu am de unde să știu cum sunt prezentate acolo personajele. De asemenea, nu mă înțelegeți greșit, Twilight a făcut parte din anii mei de adolescență și mă mai uit la ele din când în când, dar la modul obiectiv sunt nasoale mai ales din punct de vedere al dezvoltării personajelor.