Canonul subversiv

(Pentru că avem „scriitori canonici”, trebuie să avem și un canon. Definiția dată de DEX canonului este aceeași care a inspirat apariția „canon”-ului în engleză - Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. Dacă până acum nu a fost folosit cu sensul de „cărți importante”, va fi de acum încolo în textele mele.)

Dacă ar fi să fac un rezumat al zilei, aș spune doar schimbare, dar nu-mi place să rezum, așa că iată:

1. Mi-am luat cafea de la Change (eng. schimbare) așa cum fac de obicei.

2. Asta este ceva ce am înțeles azi și care ar trebui să se schimbe. Unii scriitori (artiști, în general) importanți n-au fost sfinți. Azi am auzit despre Rochester, un poet englez important, scriitor canonic, a fost un bețiv dependent de sex. A murit tânăr de sifilis. Nu ascunde nimeni lucrurile astea. Am auzit „lucruri rele” și despre Shakespeare sau Milton. Totuși, majoritatea profesorilor din România ascund, de exemplu, adevărul despre poetul nostru național - Mihai Eminescu - care a trăit o viață plină de sex, alcool și droguri. Și nu doar el n-a fost sfânt, dar îi punem pe toți pe un piedestal și refuzăm să ne uităm în spatele lor, deși uneori ar fi foarte important pentru a înțelege munca lor.

3. Textele văzute ca „sexiste” sau „misogine” sunt uneori mai aproape de ce ar trebui să însemne feminismul decât textele „feministe”. De exemplu, Jonathan Swift (da, cel care a scris Călătoriile lui Gulliver) are o poezie numită A Lady’s Dressing Room (Vestiarul unei doamne), iar concluzia este, practic, că și femeile sunt la fel de umane ca oricine. Asta înseamnă egalitate și echitate și despre asta trebuia să fie feminismul. Iar asta este una din schimbările pe care îmi doresc să le fac în modul de gândire al oamenilor - că feminismul este despre a împuternici femeia, nu despre a submina bărbatul.