... când a împlinit 24

Am eu o piesă care-mi place mult de tot. E despre o anumită Debbie ale cărei vise s-au dus… când a împlinit 24 de ani. Ce s-a întâmplat cu planul ei? Se uită la viața ei mediocră și nimic nu a fost bine!

Da, piesa e 1985 de la Bowling for Soup. 

Acum împlinesc și eu 24 de ani. Iar visele mele… ei bine, eu îmi trăiesc Visul!

Nu sunt o actriță (deși nu am vrut niciodată să fiu) și nu sunt vreun star. Nu-mi mișc fundul pe capota mașinii lui White snake. Dar wow, viața mea e orice numai nu mediocră și totul este bine. Calc în „noul an” ca Lucrător de Tineret. Și mai sunt și facilitator, coordoantor de proiect, co-fondator și președinte de ONG, și ocazional scriitoare. Mai sunt și soție acum! Nu există două zile la fel. 23 a fost un an ridicol de plin. Ultimele câteva luni au fost cele mai pline luni din viața mea și mai trebuie să supraviețuiesc încă o lună haotică. Sunt sincer surprinsă că am reușit să îmi găsesc timp să scriu asta. E mai scurt decât articolele mele normale, dar simt că mi-am folosit tot scrisul în dizertație. Oricum, aici sunt gândurile mele anuale de zi de naștere.

Așadar, cum trec în 24? 

Fericită. Entuziasmată. Mă așteaptă niște lucuri extraordinare și abia aștept să mă apuc de toate. De asemenea sunt obosită, dar la 24 o să mă asigur că mă și odihnesc un pic (în curând, îmi promit!). La 24, văd rezultatele a multă energie și timp investite în mine la nivel personal și profesional. E un an referință. Se simte mult ca… 17, dar mult mai înțeleaptă și mai puțin anxioasă, mai bună la a avea grijă de mine.

Dragă Bea la 17, 

Merită. Tot ce faci, merită. Ai luat cele mai bune decizii. Te-ai înconjurat de cei mai frumoși oameni și ai mai găsit mulți de-a lungul anilor. 

Mulțumesc! Keep on going! 

Bea la 24