B-Side 2 Ani

Sunt 2 ani de la ziua de vară în care, după ce am terminat cu BAC-ul, lansam oficial B-Side Blog din hamac la Centrul de Tineret Baia Mare.

Blog-ul s-a schimbat și a crescut odată cu mine și va continua să se schimbe și să crească odată cu mine.

Când am venit în UK, am început The Adventures of the Muddy Shoes, iar azi postez a 669-a aventură.

Am și domeniul meu acum. Dacă scrieți bside.blog pe browser o să ajungeți direct la mine.

Am și un logo nou care combină Pantofii Noroioși cu Vulpea care a ajuns să mă reprezinte.

(E făcut de Ragnar, iar detalii de contact găsiți pe noua pagină Despre Noi.)

Site-ul arată de asemenea mult mai bine și mai organizat mulțumită lui V.

Pozele sunt mai profi de când e Jeanine aici și avem un studio ad-hoc în sufragerie.

Și, nu în ultimul rând, B-Side funcționează în sfârșit ca un blog bilingv ca lumea - poți schimba limba oricând vrei și ar trebui să meargă (dacă vreodată nu funcționează, spune-mi cât de repede, de cele mai multe ori înseamnă că nu am pus ceva în categoria corectă).

Anul trecut am scris niște concluzii care ar putea să îi ajute pe cei care vor să-și pornească propriul blog: https://www.bside.blog/post/despre-blogging-un-an-de-b-side-blog-1?lang=ro

Mi se pare atât de fain că am un loc în care îmi păstrez toate gândurile și experiențele. Uneori dau scroll pe Instagram unde îmi sunt Pantofii Noroioși și am un documentar întreg despre pandemie - vizita alor mei înainte de lockdown, un McDonalds gol, rafturi goale, bucuria de a ieși din casă pentru cele mai mărunte chestii, și așa mai departe. Mă uitam și prin articolele vechi (să le fac să funcționeze bilingv) și am ajuns să văd cum mi s-au schimbat scrisul și modul de gândire. Am articole pentru toate momentele cheie care mi-au marcat dezvoltarea până acum.

Totuși, trebuie să mă organizez mai bine. Uneori scriu 4 sau 5 articole într-o lună, iar alteori las lunile să treacă fără niciun articol. Trebuie să-mi fac o rutină de scris articole.

Uitându-mă la ultimii 2 ani, nu regret că mi-am făcut viața publică.

Știu cu siguranță că mă ajută pe mine și am auzit și alți oameni spunând că s-au simțit inspirați de munca mea sau că pur și simplu le place să citească ce scriu eu. Încerc să fiu sinceră și să zic totul așa cum e. Nu mă dau peste cap să-mi scriu Muddy Shoes în fiecare zi - unele zile sunt interesante, dar în alte zile mă simt obosită, și alte zile sunt pur și simplu plictisitoare, așa că scriu despre ele exact așa. Asta-i viața

Am un blog frumos acum. Așadar nu voi scrie mai mult în acest articol. În schimb, vă invit să faceți o plimbare printre postările mele vechi și să citiți despre ultimii 4 ani din viața mea.