Aproape normalitate, dar tot la geam

Viața se întoarce încet la normal. În afară că mai sunt niște cozi din când în când, trebuie să îmi acopăr fața în mijloacele de transport în comun și că barurile încă sunt închise, oamenii se întorc la rutină. Schimbările, acolo unde există, sunt mai mult invizibile, în interiorul oamenilor.

Am fost azi la cumpărături pentru toată săptămâna, cum ne-am obișnuit în timpul lockdown-ului. Asta ne va fi atât de folositor când reîncepem facultatea (înainte mergeam la cumpărături odată la 2 zile). Ne-am oprit chiar și la TK Maxx pentru că îmi caut sandale - n-am avut noroc, din păcate.

Acum, acasă, tocmai am terminat de mâncat o salată și stau la soare la geam. Acesta rămâne locul meu preferat. E aproape la fel de comod ca și cum aș fi cu hamacul în pădure. Poate chiar o să mă bronzez vara asta. O să-mi fie dor de geamul meu când o să ne mutăm de aici, dar mereu vor fi locuri noi și interesante în care să pot savura o carte bună sau să scriu niște gânduri.