29. Descentrat

Ai fost nevoit să te lași de școală când tatăl tău a fost condamnat. Nu vei zice că ți-a fost „destinat” să-i iei locul, dar cam așa au mers lucrurile. E contractul cu numărul 29. Ultimul. Poliția te va ridica în curând. Ești fericit că nu ai pe nimeni care să-ți ia locul.

Toate astea îți trec prin cap în timp ce stai pe marginea clădirii, cu ochii pe țintă. De obicei sunt undeva singuri. Cel mai rău caz - îi ratezi și trebuie să încerci iar altă dată. Nu-i la fel acum. Șeful tău a trebuit să se implice. E un fel de treabă personală pe care te-a rugat să o faci și… nu puteai refuza. Nu puteai refuza nicio șansă să-l faci să se uite la tine. Iubire. Și Crimă.

Se ceartă. Ce se întâmplă? Încerci să te concentrezi pe țintă. Totul e pregătit. Aștepți doar o secundă. O nenorocită de secundă. Apoi apeși trăgaciul. E descentrat!!! Câteva momente și e jos. Nu. Nu era ținta. Ce ai făcut? Totul se face negru.