25. A 2-a zi FĂRĂ sân

[Un alt text scris inițial de Ari.]

Salut, numele meu e am 20 de ani sunt la facultatea de teatru, am făcut 10 ani de chitară și pot să spun ca sunt foarte bună la ceea ce fac, sunt o persoană pozitivă, frumoasă, deșteaptă și perfectă. Mereu am fost o persoană fericită și am o grămadă de prieteni și nu am mințit în viața mea.

Aproape tot ce v-am spus până acum e o minciună. Pentru mine teatrul e tot. Mereu am jucat un rol. Mereu am jucat un rol care mi-a fost impus, mereu am fost EA pentru toată lumea și încă de mic țin minte cum nu voiam să fac altceva decât să ies cu prietenii și după să intru în casa să mă uit la Naruto și să plâng când mai moare cineva. Niciodată nu m-am simțit bine in corpul meu, mereu ceva a fost greșit și nu știam ce, mereu îmi plăcea să iau rolurile de băiat sau mai masculine în jocuri. Țin minte ca aveam personaje complexe care au devenit neglijate și uitate de timp. Toata lumea voiau sa fiu pentru ei, dar eu simțeam altceva și pentru mine a ajuns să fie un rol. O mască pe care o puneam când aveam interacțiuni cu publicul.

În timp, mai multe lucruri au început să se schimbe. Persoana timidă din mine era mereu abuzată mental de un om crud și rece. Au început sa creasca...ele și nimic nu mai era la fel, dusurile erau mereu oribile pentru mine. Anii au trecut și în clasa a VII-a am dat de el. Pe un grup stupid de WhatsApp am dat de el, persoana care simțea exact ce simțeam eu. La început am negat adevărul, dar am ajuns mereu la aceeași concluzie, ăsta sunt și mă simt bine. Dar l-am pierdut, pentru că nimic din viața mea nu e acolo pentru mult timp. Am mai crescut, dusurile erau mereu insuportabile, plângeam mereu. Nu mai vedeam o scăpare… Apoi a apărut teatrul și totul a fost mai bine. Astăzi, acum stau în oglindă, fără bucățile de carne in plus, fără un chin in plus, în sfârșit fericit…

Salut, numele meu este Ezra și înainte de acest proces, voiam sa mor.