21 și criza sfertului de viață

21. Ce mai înseamnă și asta?

21 și trec prin ceea ce am descoperit că se numește „criza sfertului de viață” - cred.

Când eram mică, abia așteptam să ajung adolescentă și tânăr adult. Acum, tânăr adult fiind, mă tem că o să „îmi rămână mici”. Știu prea bine că adulții sunt doar un mit și știu atâția adulți care sunt fericiți și care nu sunt prea diferiți de cum sunt eu acum. Acesta e colacul meu de salvare (și vreau să vă mulțumesc pentru asta). În același timp, simt un fel de presiune în jurul meu, mă afectează indirect și insistă că la vârsta asta ar trebui să mă opresc din visat, să mă opresc din creat, să mă opresc din crescut, să mă opresc din învățat, să mă opresc din citit. Practic, ar trebui să opresc tot ce fac acum. Ce ar trebui să fac în schimb? Nu știu. Probabil să-mi iau un job de 9 la 5 care să plătească facturile, să-mi iau o casă și o mașină, și să încep o familie. Mi se pare că acesta este „visul adulților” așa cum îl vede societatea.

În timp ce gândurile astea enervante mă tot sâcâie, eu continui să-mi construiesc visul. Suntem la 10 zile de lansarea oficială a DEIS UK. Mai am un an de facultate iar apoi vreau să fac un Master în Lucru cu Tinerii (Antropologie Aplicată, Lucru cu Tinerii & Comunitatea - ca să vă dau titlul complet). Lucrez la proiecte de scris cu eseuri, proză scurtă, articole de blog, în curând mă apuc și de un roman.

Citesc mult

și

mă tem că

adult fiind

va trebui

să

mă opresc

din

citit.

Dintre toate gândurile care-mi hrănesc criza sfertului de viață, acesta mă sperie cel mait are. Știu prea mulți adulți care s-au oprit din citit. Nu-mi pot imagina viața fără o carte lângă mine, fie că e o carte fizică sau un ebook pe care îl pot citi de pe telefon sau e-reader,

Lăsând la o parte criza, sunt mai mult decât fericită cu viața mea în acest moment. La 21 de ani visul meu DEIS UK devine realitate. La 21 de ani sper să-mi pot vedea părinții, bunicii, familia, prietenii, orașul natal, centrul de tineret. La 21 de ani o să termin facultatea. La 21 de ani încă citesc. Iar dacă AȘA se va simți viața de acum încolo atunci puneți-mă pe lista de prezență! Bineînțeles, viața va avea suișuri și coborâșuri iar creierul meu care gândește prea mult mereu va găsi ceva cu care să încerce să mă saboteze. Totuși, până acum am reușit să mă înconjor de oameni în care pot să am încredere și care pot și vor să ajute.

Pentru toți adulții faini care îmi demonstrează că există fericire după adolescență, și pentru toți adolescenții care vor ajunge adulți faini…

Ridică un pahar dacă ești greșit… în toate felurile corecte.